Am facut-o si pe asta!Am iesit in oras la o poveste si daca oamenii de la masa si-au comandat ceva de mancare mi-am zis de ce sa nu iau si eu ceva.Precauta am intrebat din start in cat timp o sa vina comanda, desigur am inmultit in minte cu 2 timpul respectiv ca asa e pe la noi da n-am considerat necesar sa pun 'destu' pe meniu ca sa arat exact ce vreau asa ca mi s-a adus cu totul altceva.Mi-era foame si ma stiu maleabila asa ca dupa ce am mai asteptat o vreme sa mi se aduca si garnitura langa treaba aia eram in sfarsit pregatita sa ingurgitez....dar n-am putut, ceva mai scarbos de atat nu cred k am bagat in gura vreodata.Toata lumea a mancat bine numai eu m-am ales cu scarbosenia!Prin urmare si necaracateristic mie am zis ca nu platesc.Mai greu a fost ca a trebuit sa-i transmit prin chelner bucatarului de ce nu am mancat si nu-mi venea in minte decat ca as putea vomita daca as gusta felul ala de mancare.Imi luasem si prajitura, poate mi-a scuipat in ea sau si mai rau dar oricum a fost foarte buna!
In concluzie sigur mi-au luat fata de pe vreo camera si mi-au facut portretul robot ca sa imi scuipe in farfurie data viitoare cand trec pe acolo.
si ce ai mai facut? ai ramas la spalat vasele?
RăspundețiȘtergerehehe....am plecat cu capul sus....
RăspundețiȘtergereNu stiu cum am ajuns sa-ti citesc blogul... sau sa-i zic jurnalul, pentru ca sunt mai mult franturi de intamplari banale, imbracate cu farmec in cuvinte. Am incercat sa refac drumul invers. Back, back,... si am ajuns la comunitatea mea pescareasca de pe facebook, vreo cunostinta comuna probabil si iata-ma sorbind cu nesat, din 2 in 2 postarile tale, parca speriat sa nu dispara si sa nu mai apuc sa descopar tot. Ma simt din cand in cand voaiór si ma copleseste un sentiment de jena ca indraznesc sa dau buzna in gandurile tale. Ma uit la fiecare postare... 0 comentarii... si ma intreb daca nu cumva am calcat pe proprietate privata. Imi iau totusi inima in dinti si ma hotarasc sa fac un gest. Hei, cineva citeste, cineva este uimit de pertinenta, claritatea si usurinta cu care exprimi ce simti, de interpretarea si sensurile pe care le capata orice intamplare banala si de vivacitatea ce transpare chiar si din tristete. Up la ultima postare pentru a plasa mesajul si... stupoare... cineva a spart simetria. Nu mai era un zero. Asta e, pot sa vorbesc si din randul doi. Daca nu ma aude nimeni il voi numi monolog.
RăspundețiȘtergereStai linistita, nu sunt genul maseur, asta neavand legatura neaparat cu varsta mea, ci pur si simplu nu am amestecat niciodata placerea unui masaj de relaxare cu un preludiu. Am simtit doar stringent nevoia de a scrie ce mi-a inspirat vizionarea pe repede a fiintei tale spiritual-virtuale.
Nu-mi ajunge caseta asta amarata si probabil o sa dau in vreo ridicola incoerenta, asa ca mai bine ma opresc si probabil ca nu o mai comit. Dar nu pot sa promit ca nu o sa mai trag cu ochiul. Ma fascineaza inteligenta feminina... rara avis!