joi, 8 septembrie 2011

ich mich, du dich...oder....

De ceva vreme am impresia ca trebuie sa spun ceva important cuiva dar nu-mi amintesc nici cui, nici ce trebuia spus. Am impresia de cuvinte suspendata, amanate, e asa un fel de impresie de lipsa de aer. Deschid de 3 zile pagina asta de blog, ma blocheaza albul si ma face sa ma intreb daca mai este ceva de zis Se prea poate ca ceva-ul ala important sa se fi spus demult, poate intrun moment nepotrivit si nimic nu mai are cum sa schimbe realitatea pe care a creat-o.
Nu cred despre mine ca am fost vreodata o persoana care sa se bazeze strict pe certitudini, mi-am asumat riscuri uneori prea mari pentru momente mici, mi-am intricat lumea in lumea altora si fara jena sau frica m-am desprins de acolo, m-am agatat de nimicuri pe care le-am considerat fericire dar azi.....azi nu mai stiu sa ma iubesc, azi am uitat sa vreau, azi pot parea doar egoista si atat, azi nu mai stiu cui sa spun cuvintele alea si care sunt ele. Mi-e frica sa nu gresesc si cum e omeneste mi-e si mai frica sa treaca pe langa mine posibilitatea de a gresi.