Il vreau cu disperare, il caut, reusesc sa il am cumva apoi il ignor sau pur si simplu imi scapa printre degete si mie nu imi mai pasa.Obsesiv iar il vreau inapoi dar nu se mai intoarce la mine.Desi il am mai mereu langa mine uit ca exista, ca e important, uit de privilegiul de a ma folosi de el, gresesc, il pierd si mi-e ciuda.In nebunia mea imi bat joc de el, il tradez, ma folosesc de ce imi ofera cum nu se poate mai rau, ii rad in fata pentru ca stiu ca e inca al meu si sub controlul meu, imi permit sa-l injur, sa-l mint, sa-l invinovatesc, sa-l desfac in bucati si sa-l dau la spate.Trag de el cand nu ar trebui sa o fac, ma doare inima cand trece pe langa mine in viteza, fara rost si fara sens.Sunt rea, nedreapta, duplicitara, meschina cu el si toate astea pentru ca eu si el suntem facuti sa fim impreuna si el imi apartine.Tic, tac cat timp o sa-l mai am? Cat timp mai pot spune ca mai am timp?
E un filmulet pe youtube, pocaitii si haifaivul parca se chema care ar fii si mai comic daca nu ar avea in el un adevar si anume ca noi oamenii baptisti, adventisti , atei sau ce-o mai fii avem darul asta de a supara pe dumnezeu pierzand timpul.Daca as crede foarte mult intrun dumnezeu cred k n-as apuca sa dau coltul la strada pentru ca ar tuna si apoi m-ar fulgera din ceruri pentru ca am stilul asta de a pierde vremea in activitati sau cu oameni din care si de la care nu am nimic de invatat.
E un filmulet pe youtube, pocaitii si haifaivul parca se chema care ar fii si mai comic daca nu ar avea in el un adevar si anume ca noi oamenii baptisti, adventisti , atei sau ce-o mai fii avem darul asta de a supara pe dumnezeu pierzand timpul.Daca as crede foarte mult intrun dumnezeu cred k n-as apuca sa dau coltul la strada pentru ca ar tuna si apoi m-ar fulgera din ceruri pentru ca am stilul asta de a pierde vremea in activitati sau cu oameni din care si de la care nu am nimic de invatat.