miercuri, 29 septembrie 2010

imi pare rau.se pune?

Am avut mai demult un inel albastru in forma de fluturas cu pietricele stralucitoare.Mi-era atat de drag incat nu l-am purtat de frica sa nu il pierd.L-am mutat dintro cutiuta in alta pana l-am ratacit.Ma uit si acum prin magazine dupa ceva asemanator dar inca nu am gasit.Am pierdut o prietena, din prostie, din incapatanare din rusine sau teama de a nu o pierde.Am crezut ca le pot eu invarti pe toate pe degete si cel mai tare am dat-o in bara invartidu-ma pe mine mai intai placut, ca atunci cand esti mic si ti  se pare amuzant cum se amesteca culorile in jurul tau, apoi obosesti si intrun final pici lat intrebandu-te de ce ai facut asta!?Nu sunt mandra de mine cand plec in mare viteza si pe drum imi dau seama ca nu am stabilit nici o destinatie, stiu ca pot mai mult dar nu pot forta pe nimeni sa accepte mai multul meu dar acum chiar nu pot mai mult decat un imi pare rau.

marți, 28 septembrie 2010

crize fara fite

Ma gandeam azi daca o fii sanatos sa nu ma crizez si sa nu fac istericale in anumite situatii,  au fost vreo 4-5 momente in ultima jumatate de an cand nu cred ca m-ar fii condamnat nici un tribunal al cuviintei daca as fii urlat tare de tot, as fii injurat sau mi-as fii scos parfumul din geanta sa dau cuiva in cap(desi la ultima daca ma gandesc bine o lovitura din poigne cu sticla de DNKY ar putea cauza ceva avarii).
Dar nu, eu spun o data ce am de spus, asta DACA zic ce ma deranjeaza sau in majoritatea cazurilor vin cu o replica taioasa si fasss s-a dus naibii izbucnirea mea .Ultima oara m-am crizat acum cativa ani si am aruncat o perie de par in perete de am dat jos o bucata buna de tencuiala(am renuntat la obiceiuri din alea pentru ca stiu ca daca as sparge sau distruge ceva mi-ar parea rau apoi duba obiectul respectiv), acum dau cate o tura cu masina cu muzica ceva mai tare ca sa nu-mi aud gandurile(care nici macar nu sunt asa de agresive) si maxim dau cate un pumn in directia pernei de langa cand visez ca prietenul meu ma trage de mana in magazin cand vreau sa ma uit la nu stiu ce raft.
Pana cam acum un an radeam cu prietena mea pe faza ce-am fost si ce-am ajuns, acum ea are bebe iar eu n-am nici macar o vaga idee despre tema lucrarii de dizertatie si loc sa plang am invatat sa ma plang si am impresia ca o dau in patetic uneori dar macar traiesc cu speranta ca nu sunt singura.

joi, 23 septembrie 2010

recunoasteti personajul

Nu mai e nici un mister, grecii antici s-au teleportat in timp si au intrat in contact cu o persoana pe care eu o cunosc pentru a cere referinte sa-si faca si ei tragedia antica greaca.Sarmanii aveau numai eroi si invingatori in razboaie si maratoane si cum oamenii lor se cam saturasera de atata bine trebuiau sa ia masuri sa intretina atmosfera si asa au intrat in contact cu Bubu de la care au invatat autocompatimirea, afisarea mastii triste ba chiar disperate cand cineva este in apropiere, falsitatea si mascarea sentimentelor reale prin afisarea altora de schimb.Bubu ma scoate din minti azi!Bubu vrea statuie si elogii in piata publica pentru ca respira!Bubu le stie pe toate si e singurul perfect, pandeste pe la colturi doar doar o sa mai prinda vreo barfa pe care sa o trasforme intro poveste intortocheata si hidoasa, imprestie valuri de energii negative(vroiam sa zic ca scuipa foc si calatoreste pe matura dar nu ar mai fii avut veridicitate personajul).Cred k o sa aprind tamaie si sa-mi pun nistre mantre in buzunar ca sa ma abtin sa-i spun ca nu am nici o vina pentru nefericirea lui!

vineri, 17 septembrie 2010

you got a fast car / i want a ticket to anywhere....

Prima bicicleta pe care am condus-o(nepunand la socoteala patru-cicleta cu roti ajutatoare) era una din aia veche cu bara intre sez si ghidon si cum nu aveam inaltimea necesara pentru a o folosi imi bagam un picior pe sub bara si pedealam fara sa stau, deadem ture numai de dragul ideii de a ma putea deplsa mai repede decat pana atunci fara sa trebuiasaca sa aplez la cineva.Am primt apoi o bicicleta potrivita mie, gri metalizat si cu suspensii in spate si cate trante in sant n-am mai luat si de pe aia! dar macar din nou aveam in mine puterea de a merge mai repede.Sincer ca si copil cred k este foarte important sa inveti sa plangi putin cand iti julesti genunchii si sa ti se spuna mergi mai departe pentru ca poti face asta iar in urmatoarul moment sa nu mai mai ai nici un pic de frica ca ceva rau ti s-ar putea intampla.
Pe la 19 ani primeam cateodata masina lu' taicamiu  si normal ca intram in toate gropile sau ii mai trageam cate o sperietura cand venea cate un camion din fata pe drumul forestier ingust pt ca in spate nu ma invatase sa merg.Mi-am primit carnetul din prima incercare pentru ca am mers cu lejeritate, convinsa ca o sa ma puna sa fac intoarcera din 3 miscari deoarece era singura pe care o stiam(nici azi nu-s in stare sa parchez calumea), am facut cedeaza la semn de stop dar a fost ingaduitor politistul si m-a penalizat mai putin decat trebuia.Am primit si o masina, la inceput cu portia, ma lasa taicamiu s-o conduc pana la Mures si o lua acasa, apoi o aveam numai cand era vreme buna pana l-am tot amanat intro iarna si m-a prin zapada si a trebuit sa-i promit ca n-o pocnesc in nici un pom pentru ca alta oricum nu mai vad.Am avut noroc(sau am fost atenta nu stiu) pentru ca in afara de zgarieturi majore nu i-am facut nimic(se pune ca am rugat pe cineva sa mi-o scoata dintre doua masini in centru pentru ca nu mai eram in stare ;))
Nu sunt maniaca atunci cand conduc, fortez foarte rar nota si mai niciodata norocul( asa zic eu), ma enervez rar, trec cu vederea prostiile celorlati pentru ca ma uit mai intai la mine, injur urat si arat degetul mijlociu in oglinda daca sunt scoasa din minti dar una peste alta sunt un participant la trafic responsabil(nah mai scot aproape de cei 74 de cai pe o linie  dreapta de centru noaptea dar cine nu face asta!?)

luni, 6 septembrie 2010

vanata? castravete ? sau cartof?

Se intampla(recunosc si mie mi se intampla) uneori sa nu trecem mai sus de conditia noastra de legume umanoide si sa ne complacem ba chiar sa ne afundam in morcila numai pentru ca ne este al dracu' de sila sa tragem de noi pentru a ne ridica.Situatii create, discutii si oameni devin pentru noi 'alternativa comoda' la lenea si neincrederea pe care o simtim.
Punem in balanta 'totul' contra 'ceva' si balanta trasa de greutatile invizibile a nimicului din noi isi apleaca tasul in cel mai cert mod cu putinta spre 'ceva' pentru ca ne e greu sa mai credem ca am putea avea totul, pentru ca visam mai departe decat ne-am permite, pentru ca ne gasim scuze pufoase sa nu mai credem in povesti.
Nu o sa arunc prima piatra pentru ca stiu k e mai usor sa cumperi un kilogram de ceafa decat sa macelaresti un porc pe balcon, pentru k e mai usor sa iti satisfaci nevoile sexuale fara complicatiile si stresurile unei relatii, pentru ca e mai usor sa  zici ca dumnezeu nu exista decat sa cuprinzi cu mintea nemarginirea din care facem parte si care poate nu a aparut din intamplare ci a fost facuta de cineva.
Apa e ceva simplu doi atomi de hidrogen legati prin nu mai stiu ce legatutra cu unul de oxigen, diamantul pe de alta parte una din formele pure ale carbonului in care atomii  se leaga simetric pentru a forma o piatra rara e un exemplu din natura care ne-a invatat sa il asociem pe complex cu greu de obtinut si complicat, creierul ancestral ni s-a atrofiat si ala asa ca eu una ma declar pe azi o leguma umblatoare.

joi, 2 septembrie 2010

dragostea nu invinge

Simplitatea!?Subestimta!Respectul!?Supraestimat!Dragostea!?Suprasupraestimata!!!Concluziile mele dupa episodul final din 'Burlacul'-mi-am pierdut eu cate o ora jumatate in fiecare joi ca Botezatul sa aleaga o pitipoanca fara pic de creier care se poate prapadi de ras daca cineva ridica un deget.Cred k de fapt sunt eu tampita de mai cred in relatii normale si frumoase in care barbatul fatal(barbatii fatali fiind toti posesorii de penis de care ne indragostim la un momentdat) deschide ochii lui cu inceput de astigmatisim(datorat varstei de peste 30 si mai multi ani si vizionarii de filme pe ecranul lat al plasmei unde trebuie sa urmareasca traiectoria actiunii mai ceva ca din tribune de la Wimbledon) si realizeaza ca vrea o viata in locul discutiilor despre rochite, rochite, rochite si lac de unghii.Dar in lumea reala barbatii astia nu au curajul sa-si asume nimic care include cuvintele nasoale de genul-serios, angajament, fericire reala si nu mimata sau in rate si multe altele ci prefera o pisi, o piti, o fatuca care sa nu cumva sa aiba vreo idee mai mult decat rochita si vreo aspiratie mai mare decat lacul de unghii.Sincer daca ar putea fii marcati cu cate o fundita roz pt fiecare pisi cu care au avut de-a face ar fii destui care ar trebui sa-si umple si portbagajul masinii cu fundite ca sa le poata duce pe toate deodata.Are iz de frustrare postarea mea si nu vreau sa il neg(auzi neg ce cuvant scarbos am mai folosit si eu lolz) dar ce sa fac daca ma minunez in fiecare zi!?In concluzie bravo lui Botezatu si barbatilor care stiu sa faca bani si sa aleaga femei pe masura lor!(sa se adauge va rog in expresia romaneasca ban la ban trage si paduche la tigan si pitipoanca la barbati buni trage si dragostea la oamenii prosti).