terapie

     Ma intreb eu de ce ar vrea cineva sa merga in terapie la un psiholog? De ce sa dai niste bani pentru o ora in care vorbesti mai mult tu?Doar avem prieteni care sa ne asculte nimicurile si dramele fie ca vor fie nu, ventilam si dam afara frustrari, temeri, incertitudini, ii incarcam cu nefericirea noastra si ei vin cu solutii.,Eu cred ca ar trebui sa...', 'in locul tau as...' ,nu cred ca ia facut bine, ar fii trebuit sa...'....da, am auzit astea in ultima vreme si recunosc ca si eu care am un nivel foarte inalt al empatiei am tendinta asta sa dau sfaturi chiar daca nu mi se cer.Psihologul insa nu va veni niciodata cu sfaturi sau solutii magice, nu iti va spune ce e mai bine sa faci(asta desigur daca este un terapeut bun), nu va da verdicte pozitive sau negative pe actiunile tale.Cred k tocmai de aceea psiholog rimeaza cumva cu pisalog pentru ca e individul ala care sta calm intrun fotoliu, iti rasuceste vorbele si iti pune de multe ori intrebari grele despre tine insuti la care nu ai vrea sa raspunzi si daca nu raspunzi te ia pe ocolite pana ajuge iar la acel punct nevralgic pe care ai vrea sa-l dai uitat.

     Cam asta in linii mari despre terapie.Fiecare dintre noi ne putem face dar nu e simplu.Recunosc ca eu am incercat sa-mi rezolv o problema dar m-am blocat pentru ca nu pot sa iert o anumita chestie, nu ma pot impaca cu ea si apoi pur si simplu s-o arunc in spate.Cine stie, poate mai trebuie sa treaca ceva timp sau doar nu-mi sunt un terapeut destul de bun.

din putul gandirii la 3 dimineata

     Parca imi si imaginez cand esti copil si mergi la mare cu parintii.Stai la mal, te joci cu lopatica, cu galetusa, esti fericit si ti se face foame.Vrei sa te intorci si nu-ti mai vezi parintii, toate prosopele seamana intre el, toti oamenii sunt parintii altor copii, strigi dar e prea mult zgomot si nimeni nu te baga in seama si incepi cumva sa te invarti in cerc fara sa stii ca de undeva esti supravegheat, te panichezi.

     Mi s-a intamplat de foarte putine ori sa ma simt dezorientata spatial pentru ca am invatat sa-mi iau repere.In linii mari reperele ar fii acele puncte fixe care contrasteaza cu ce se afla in jurul lor.Ce se intampla insa cand ceea ce consideram reper se modifica!?Cand punctul de echilibru pe care il credeam stabil incepe sa se clatine!?Cand anxioma devine teorema!? Raspunsul la astea cred ca sta in capacitatea fiecaruia de adptare(survival of the fittest).

     Instinctul de conservare, cred eu, difera de la individ la individ daca nu prin insasi elementele din care este alcatuit macar prin limita, pragul la care se declanseaza reactia de fuga sau lupta.Fiecare pentru a ne satisface nevoie de baza avem nevoie de un asa zis strict necesar.

     Este unexercitiu mental pe care mie imi place sa mi-l aplic pentru ca imi creste nivelul de adrenalina-imagineza-ti ca ai un troller de marime medie si 15 minute pentru a impacheta ce crezi necesar pentru a incepe o noua viata.Pentru o vacanta de 2 saptamani am nevoie de 4 zile, in doua zile fac liste amanuntite iar in celelate 2 efectiv impachetez dar la fel de bine imi impachetez mental in 15 minute strictul necesar

     .Ar fii chiar nasol la 27 de ani ai mei sa spun ca nu stiu ce vreau, stiu ce vreau doar ca ma mai las in dolce far niente cateodata sau si mai rau fac ca pisoiul meu care sta minute bune in fata usii si se concentreaza mental sa o deschida si cand in sfarsit o deschid eu cred k se gandeste'Eram sigur ca mai devreme sau mai tarziu o sa-mi reuseasca!'.

Respect!

     Urasc conflictele de orice fel si mai ales cand ma simt prinsa la mijloc intrun rahat.Si fratele meu zici k am lipici la situatii din astea in ultima vreme!Unde-i ceva ce trebuie impartit hop si eu!Si la naiba ca nu am decat un singur suflet si una singura constiinta si fac si eu cum cred k ar fii mai bine.

     Dar sa nu ma invart dupa deget si sa spun ca respect persoana care nu mai vrea sa vorbesca cu mine, vointa si incapatanare maxima, nu ma indoiam delatfel niciodata ca nu ar avea, ma uimeste persoana care se da disparuta cand nu am futut-o pe ma-sa in cur si mi se pare de bun simt sa-mi spuna daca am facut ceva nepotrivit, mi-e groaza de persoana cu care vreau sa vorbesc si care imi inchide in nas orice fereastra de comunicare, ma intriga  persoana care imi arunca cate o bucatica de gand gri din care imi pot face zece posibile scenarii si mai am o listuta de sentimente nu prea frumos colorate si pentru altii pe care i-am omis in fraza.

    Un lucru e calr-am prea mult timp sa ma gandesc la altii si daca nu as avea mi-as face pentru ca asa sunt eu construita sa-mi imaginez ca pot convietui zen cu toata lumea.

apendice la viata

     Imagineaza-ti un cantar, ca cele vechi pe care se pune intro parte marfa iar in cealalta parte greutatile si imagineaza-ti ca trantesti pe fiecare tas ceva greu si acul incepe sa penduleze frenetic.Nu stii inca in ce parte parte se va opri, stii doar ca odata aflat rezultatul va fii unul irevocabil si te sperii si mai adaugi greutati mici cand intro parte cand in cealalta.

     Existi si traiesti, intro bucata de viata existi iar in cealalta triaesti si te intrebi care din ele este doar un apendice la viata ta reala si stii ca va trebui fie sa tai acea reminiscenta fie sa ti-o asumi.Si strangi din dinti pentru ca nu e usor.Si faci cunostinta cu un nou eu macar o data pe zi.