Eu am promis cuiva de vreo doua ori ca ma las de fumat ba chiar parca ma credeam ca pot face asta dar mi-am bagat picioru in ea vointa si mi-am aprins o tigara.Da, mi-a fost ciuda extrem pe mine ca nu m-am putut tine de cuvant si repejor mi-am gasit scuze si dupa scuze iar m-am invinovatit ca nu sunt nici macar atat de puternica.Mi se intampla cateodata sa trag cu sete din slims-urile mele si sa ma apuce nervii ca o fac dar ma reconfortez cu gandul ca macar nu mai fumez ceva foarte puternic.Si sting tigara si apoi aprind alta si ma invart in cercul cat se poate de vicios.
Intrun moment de disperare mi-am promis ca nu o sa mi se mai intample niciodata sa ma prinda ultima zi de examen fara materia deja invatata si ca sub nici o forma nu o sa invat in noaptea dinaintea examenului.Acumulasem atata stres in mine(care din pacate si-a lasat urma pe undeva si reuseste sa ma mai bantuie si azi la modul cat se poate de urat) incat asta e o promisiune de care m-am tinut si care s-a transformat in regula si modus vivendi.
De vreo 3 ani visez la ceva si sunt determinata ca anul viitor cam pe vremea asta sa se intample.In primul an am visat, in al doilea am sperat, in al treilea an mi-am dorit iar anul viitor stiu ca o sa se intample chiar de va trebui sa aliniez planetele cu mana mea.
Si multe altele mai sunt...cuvinte de care m-am tinut si promisiuni pe care mi le-am facut in van.Mi-ar placea sa stiu care e factorul care sta la baza respectarii cu strictete a unei decizii luate dar la fiecare semn de intrebare pe care il am nu pot sa-mi impac ratiunea cu sufletul si sa le fac sa vina cu o singura decizie si mai mult sa fie si hotararea corecta.Deci da, sunt decizional-ipocrita cu mine insami dar ma tratez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu