Azi m-am intalnit cu o prietena insarcinata in luna a 7-a.Recunosc ca mi s-a parut tare ciudat sa vezi pe cineva de 50 de kg+10 kg de burtica pe care sa o sustii cu mana cand urci scarile.Si i-am pus intrebari tampite de genul 'mai poti sa dormi bine?' ' nu ti-e frica?', intrebari din astea de om care nu isi poate nici macar imagina ca ar putea avea copii.

  Am cateva cunostine care intra pe mess din an in paste si dupa salut ma intreaba daca m-am maritat.Asa de idiot mi se pare sa intrebi asta.Poate nu vreau sa ma marit nah.Dar in gandurile cele mai ascunse vreau si eu un copil.Sunt inca la stadiul aaa ce pantofi mistoux ti-ai luat! de unde!? gata imi cumpar si eu! Si apoi ma duc la magzinul de copii si zic dati-mi va rog baietelul cu ochiii albastri si nasuc carn.Dati si garantie, nu? A, ok, in regula deci in termen de o saptamana il pot aduce inapoi daca face caca sau iti vomita pe bluza? Perfect! si poate trec si saptamana viitoare daca aveti reduceri k mi-ar placea si o fetita cu par carliontat.