Am eu uneori impresia k vreau sa traiesc mai intens, mai exploziv decat cei din jur.Poate ca unora ceea ce eu consider banalitate li se pare normal, ma gandesc ca nu e tocmai iesit din comun sa cauti aventura, sa iti asumi orice mai putin responsabilitati, sa nu cauti ceva al carui rezultat sa fie stabilitatea.Imi da egal, vorba unei prietene, daca simt si apoi comunic caci in final vorba unei alte prietene orice as face sau orice as zice ceilalti vor reactiona la fel.Suna pesimist!? Nu e doar ca ma apuca pe mine cateodata sa ma intreb cum defineste fiecare fericirea, cum ceva ce pe mine ma face fericita poate face nefericit/a pe altcineva si desigur invers si multe alte intrebari care incep cu 'de ce..'.De exemplu intreb ' De ce nu iti plac mandarinele?' si cel mai probabil raspuns va fii ' nu imi plac si gata, pur si simplu' dar eu sunt ca un copil pe care un raspuns simplu si inchis nu il multumeste si recunosc ca agasez pana mi se raspunde ' nu imi plac pentru ca sunt dulci' acre, au forma rotunda, au o culoare pe care o gasesc antipatica etc'.

   Si inca ceva.Vreau sa fac ceva, de fapt imi doresc ceva si ma trezesc ca fac lucrurile total pe dos, spun total opusul a ceea ce ar fii acceptabil si potrivit de spus.