Promise me

  Daca un individ cade pe strada e foarte posibil ca din grupul de curiosi adunati nimeni sa nu sune ambulanta in cel mai scurt timp.Asa se intampla in grupurile ad-hoc formate, responsabilitatea este disipata.In grupurile bine consolidate pe de alta parte va exista atat un lider formal cat si cel putin un lider informal.Intre doua persone cineva va fii eroul iar celalat victima la un momentdat.Toate astea sunt teorii, testate si confirmate se pare.
  Nu cunosc pe nimeni intro relatie de iubire sau de prietenie care sa poata spuna ca tot timpul el si ea se iubesc la fel de mult, el si el nu s-au contrazis niciodata deoarece gandesc exact la fel, ea si ea si-au respectat mereu micile promisiuni de genul in seara asta ne intalnim la ora x in locul y.Nu cred k exista o situatie win-win perfect echitabila, sau perfect echitabila in acelasi moment de timp si de aceea cand imi pun sufletul, cand imi pasa o fac pentru ca asa simt si nu pentru ca astept sa mi se respunda cu aceeasi moneda iar daca sunt miciuni pe care le pot face credibile in fata oricui  cu siguranta nu m-as putea preface ca ma intereseaza binele cuiva ca sa obtin ceva in schimb.
  Imi place sa cred k responsabilitatea si cuvantul dat sunt notiuni care se completeaza reciproc, ca odata ce mintea proceseaza o informatie ca pe o viitoare actiune, individul va face tot posibilul sa transforme o promisiune intro responsabilitate, intro sarcina cu post-it rosu pe care scrie ASAP dar din pacate stiu ca nu se intampla asa, stiu din experienta ca e posibil ca intro euforie de moment sa spun o chestie pe care ulterior sa o aman.Lucrul bun e ca eu imi aman sarcinile dar odata ce spun/promit ceva reusesc sa trec peste lene,   indiferenta sau ce-o mai fii si sa fiu "fair".Lucrul rau e ca unii probabil pot sa-si gaseasca scuze atat de elaborate ca nu numai sa amane ci chiar sa creada ca nu si-au dat niciodat cuvantul pentru ceva.