Incerc sa imi explic de multe ori comportamentele celorlalti punand sentimentele mele fata de anumiti oameni sau fata de anumite situatii in cutiute mici pe care le asez apoi in sertarul corespuzator.Sunt uneori fara sa vreau superficiala, caut fara sa vreau negativul pe care mi-e mai usor sa-l cataloghez si sa-l inventariez, am tedinta de a forta pentru a vedea limitele din celalalt si pentru a-mi putea zice "Aha! Deci asta era!" dar ma gandesc ca nu sunt singura care face asta.Ce se intampla oare cand anumite situatii curg lin, natural, cand negativul sau defectele sunt atat de bine integrate incat nu deranjeaza!?Cand a fii fericit e la indemana, nu trebuie cautat sau construit!?Cand din 100 de zambete nici unul nu este de fatada, cand descoperi ca mai ai multe de experimentat, cand poti fii tu insusi si mai mult decat atat!?
Sa te astepti oare atunci sa fii tras de maneca si sa ti se zica trezeste-te?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu