Se intampla(recunosc si mie mi se intampla) uneori sa nu trecem mai sus de conditia noastra de legume umanoide si sa ne complacem ba chiar sa ne afundam in morcila numai pentru ca ne este al dracu' de sila sa tragem de noi pentru a ne ridica.Situatii create, discutii si oameni devin pentru noi 'alternativa comoda' la lenea si neincrederea pe care o simtim.
Punem in balanta 'totul' contra 'ceva' si balanta trasa de greutatile invizibile a nimicului din noi isi apleaca tasul in cel mai cert mod cu putinta spre 'ceva' pentru ca ne e greu sa mai credem ca am putea avea totul, pentru ca visam mai departe decat ne-am permite, pentru ca ne gasim scuze pufoase sa nu mai credem in povesti.
Nu o sa arunc prima piatra pentru ca stiu k e mai usor sa cumperi un kilogram de ceafa decat sa macelaresti un porc pe balcon, pentru k e mai usor sa iti satisfaci nevoile sexuale fara complicatiile si stresurile unei relatii, pentru ca e mai usor sa zici ca dumnezeu nu exista decat sa cuprinzi cu mintea nemarginirea din care facem parte si care poate nu a aparut din intamplare ci a fost facuta de cineva.
Apa e ceva simplu doi atomi de hidrogen legati prin nu mai stiu ce legatutra cu unul de oxigen, diamantul pe de alta parte una din formele pure ale carbonului in care atomii se leaga simetric pentru a forma o piatra rara e un exemplu din natura care ne-a invatat sa il asociem pe complex cu greu de obtinut si complicat, creierul ancestral ni s-a atrofiat si ala asa ca eu una ma declar pe azi o leguma umblatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu