Prietena mea o sa aiba un copil maine si printre multe alte chestii pe care le-a facut astazi a scris pe blog o postare lungaaaaa despre cele 9 luni.Am citit si am plans, impresionanta aventura si nu pare simplu deloc.Am citit si m-am simtit mica si lipsita de vointa, ma simt psihic obosita de acelasi peisaj si aceeasi oameni cu povestile lor, am dormit vreo 4 ore dupamasa asta si intre timp unii oameni fac lucruri marete.Vreau si eu un copil, cel putin la nivel de teorie vreau, nu pentru ca ar fii in trend doar ca timpul asta trece asa de repede si de multe ori trece pe langa mine.
Mi s-a spus zilele astea ca nu fac anumite lucruri asa cum ar trebui, ca nu e normal ce mi se intampla dar deh normalul meu nu se suprapune peste normalul celorlalti si sigur fac greseli doar ca de multe ori nu pot sa le evit asa ca le acumulez acolo la nivel de experienta de viata.Azi nu am fost fericita si e si vina mea k se intampla ce se intampla, sunt un om bun doar ca in majoritatea cazurilor pun ambitia si orgoliul prostesc la inaintare in locul vointei, traiesc si prin altii nu numai prin mine si copilul prostut din mine acopera in momente cheie femeia in devenire.Imi reprosez lipsa de rabdare, lipsa de tact, impulsivitatea exagerata dar bazandu-ma pe legile universului e clar ca si acestea se pot dovedi calitati in anumite situatii.Prietena mea ar vrea sa ma schimbe intrun alt fel de om, zicea ea mai adapatabil si versatil iar eu ma incapatanez sa raman asa, sa nu-mi pierd imaginatia de a crede in oameni si in bine si frumos dar recunosc ca e posibil sa dau la un momentdat rau cu capul in ceva si tare mi-e frica ca o sa se duca naibii orice fel de incredere si pe langa faptul ca mint si acum o sa ajung sa mint la fel de des ca si majoritatea oamenilor pe care ii cunosc.
Indiferenta vine din stabilitate sau indiferenta ofera stabilitate!?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu