fictiune 1

  -Nu stiu cat poti tu accepta ca pe langa ce simtim in mod imediat eu cred in existenta unei parti ascunse, mistice, cred in puterea mintii si in dorinta dar nu te gandi ca am vise imposibil de realizat.Traiesc destul de bine ancorata in realitatea asta a ta si a tuturor, gandesc rece, iau decizii bazate pe concret si cu toate astea mai pot si sa visez.
  Asezat comod pe canapea o ascultase fara sa-si indrepte atentia spre altceva si o ruga sa continuie.Parea interesat de nimicurile ei si de ideile dezlanate pe care incerca sa le expuna sau poate o rugase din complezenta sa-si continuie gandurile.Ce mult si-ar fii dorit sa-i arunce in fata toate visele pe care si le facuse in ultimele zile, sa-i spuna in cuvinte simple nimic altceva decat adevarul dar ii era groaznic de frica, stia ca oricat de mult ar fii vrut era imposibil ca reactia lui sa fie una care sa o incante.Inchise pentru o clipa ochii, respira adanc asa incat sa se poate preface ca totul e cum ar trebui sa fie si zise:
 -Lasa, e tarziu si oricum nu are nici o importanta.Era doar o idee.
  Isi lasa mana in mainile lui si incerca sa se abandoneze in clipa, in momentul de liniste.In intunericul camerei refuza intunericul inimii ei si isi spuse ca acel ceva care ii mai oferea cateva minute de bucurie e mai puternic decat indoiala de inainte, decat adevarul lui rece si natural, decat tot raul si toata suferinta care va urma.Vroia sa fie mai puternica decat nebunia ei si mai ales il vroia pe el intru totul al ei.Cat timp avea sa treaca pana cand el ar fii fost al ei, cat trebuia sa astepte demna, cum isi putea amana cearcanele si lacrimile si ce ar fii facut-o sa merga inainte stiind ca viata ei nu era in viata lui?
  Plecase, plecase de la el, plecase pentru mult timp sau poate pentru totdeauna.Pasii ii erau grabiti caci afara era rece.Isi stranse haina mai tare, incerca sa-si controleze respiratia si se abtinea cu greu sa nu strige.I se parea un cliseu prost parca trait din nou si din nou, un scenariu prost dintrun film si mai prost regizat, vroia sa creada ca este asa si ca la iesirea din cinematograf multimea de oameni o va trezi la realitate.